„La începuta făcut Dumnezeu cerul și pământul”, așa începe primul capitol al Sfintei Scripturi. Deci, corelând cu faptul că omul a fost creat în a șasea zi și a fost trimis pe pământ să-l moștenească, toți trăim sub același cer. Oare chiar toți?… Da! Categoric! Chiar și astronauții. Ei pleacă de pe pământ în spațiu însă nu trăiesc acolo… și chiar dacă o fac, tot sub același sunt căci există mai multe niveluri ale cerului. Sfântul Apostol Pavel a ajuns până la al treilea cer unde a auzit cuvinte care nu pot fi grăite de oameni. Nu cred că Gagarin a ajuns mai sus.

Concluzia este că toți suntem sub același cer. Dar cum rămâne cu orizonturile?

Cred că există mai multe tipuri de orizonturi: de cunoaștere, spiritual, uman, carieristic, poate și altele. De exemplu eu îmi doresc să devin profesor iar altul vrea să fie medic. Așadar orizontul carieristic spre care tindem noi este diferit. Sau poate eu văd într-o persoană un prieten ideal în timp ce altcineva poate vedea în aceiași persoană un dușman. Așa încât orizontul nostru uman este și el diferit.

Consider că este în regulă să fie așa. Însă aș vrea să încerc să abordez puțin mai mult ideea de orizont spiritual. Eu sunt creștin ortodox. Astfel încât orizontul meu spiritual spre care vreau să tindă viața mea este comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii și implicit mântuirea. Însă există printre oameni, persoane care tind spre o altă divinitate sau care sunt ateiste, iar în acest caz orizontul spiritual este diferit sau anulat complet. Dar de ce se întâmplă așa? De ce nu cred și ei în Dumnezeul cel Adevărat? Ei spun că ar crede însă faptele și adevărul îi contrazic (doar la ortodocși coboară Lumina Sfântă de exemplu). Sunt de părere că există numeroase cauze și numeroși factori care duc la această situație. De exemplu familia. Dacă te naști într-o familie de altă religie decât cea ortodoxă, este clar că vei îmbrățișa acea religie vrând-nevrând. Și atunci a cui e vina? Cred că și a ta pentru că pe parcursul vieții ai voie (sau chiar datoria) să cauți adevărul. Și există destule cazuri de astfel de oameni. Îmi vin în minte acum Seraphim Rose și Nicolae Steinhardt. Și totuși nu rămâne ca argument de partea lor faptul că familia nu a fost ortodoxă și poate din anumite pricini nu au aflat adevărul? Mă gândesc la triburile africane care nu au acces facil la informație. Nu știu… Sunt convins că Dumnezeu face dreptate deși nu putem ști noi judecățile Lui. Sfântul apostol Pavel spune că fiecare va fi judecat în credința lui.

Am fost recent la o conferință și acolo s-a făcut o diferență între calea și sensul vieții. Și cred că pot asocia calea vieții (drumul parcurs de om prin viață: nașterea, creșterea, studiile, cariera, familia și moartea) cu o parte comună a existenței noastre (calea) însă diferențele apar când vorbim despre orizonturile pe care le avem sau despre sensul pe care îl dăm vieții. Dacă vrem să fie spre Dumnezeu sau altul.

Am citit azi în Psaltire că viața noastră este ca pânza unui păianjen deci fragilă și efemeră. Așa că ar trebui să fiu atent. Nu pot alege cerul sub care trăiesc dar îmi pot alege orizonturile spre care tind.

M-aș bucura să avem cu toții unul dintre orizonturi comun și să ne întâlnim la Poarta Raiului (pe dinăuntru).