E joi după-amiază. Afară soarele e atât de darnic încât parcă ar vrea să arunce spre Pământ toată podoaba lui de lumină. În calea lui, nu se poate opune nici un nor, așa că cerul arată ca tras prin tifon.

La facultate este o conferință, iar vorbitorul amintește la final despre frumos. Zice el că a văzut un afiș care spunea că frumosul va salva lumea, dar pe frumos cine-l va salva?

-Hmmm… provocatoare întrebare. Unde l-a văzut?

Ies repede din sală și mă duc la afișier. Uite-l! O asociație de tineri organizează un workshop pe tema asta. Wow! Chiar e frumos afișul. Parcă e Micul Prinț care duce cu el tot frumosul lumii ca nu cumva să-l răpească cineva.
Cum adică frumosul va salva lumea? Iar dacă e în stare să salveze lumea, de ce are nevoie să fie salvat?

Frumosul este o stare a lucrurilor și a oamenilor. Opusul frumosului este urâtul. Frumosul eliberează, pe când urâtul încătușează. Pentru că este contagios frumosul poate salva lumea; de fapt omul contaminat cu frumos poate salva lumea. Omul frumos este ca un nebun care salvează normalitatea.

Cel mai mare dușman al frumosului este indiferența. Urâtul măcar propovăduiește frumosul prin absența lui. Vezi cum ar putea fi, pe când indiferența nici nu vrea să vadă.

-Cui îi pasă? ar zice ea…
-Mie! Mie îmi pasă pentru că frumosul strigă după ajutor. El e singurul care poate stopa degradarea și urâțirea lumii. Dar nu poate singur. Are nevoie de mine ca să-l răspândesc. Are nevoie de tine ca să-l pui în valoare!