Acum trei ani am avut ocazia să merg în Belgia pentru trei luni cu o bursă de studiu Erasmus. Locuiam în orașul Louvain-la-Neuve, unde era și Facultatea, dar în fiecare sfârșit de săptămână mergeam la Bruxelles. Călătoream cu trenul cam 20 de minute până ce auzeam în difuzoarele din vagon mesajul: „Le prochaine arrêt est: Bruxelles Midi. Gare terminus.” Asta însemna că este ultima oprire și trebuie să cobor.

Mi-am adus aminte de acest lucru vorbind cu o prietenă despre eșecurile din viață. Cred că avem toate șansele să eșuăm dacă ne stabilim o stație finală în viața asta. Dacă vedem împlinirea într-o gară terminus din această lume. Singura șansă pentru a nu eșua este să îmi stabilesc scopul sau finalitatea lucrării mele dincolo de viața aceasta. Dacă ținta mea este să devin profesor, de exemplu, voi depune toate eforturile în direcția asta și voi ajunge profesor. Apoi apare blocajul. Dacă nu văd nimic după acest moment voi fi un profesor plictisit, care intră în rutină, care nu mai poate transmite nimic studenților sau elevilor, decât faptul că a ajuns profesor. La fel se întâmplă și în viața personală. Dacă îmi pun ca țel să mă căsătoresc și nu văd nimic după, voi ajunge să mă căsătoresc și apoi viața mea se termină. Mă voi izola și voi trăi cu impresia că am o viață fericită, dar de fapt, mă consum pe mine și pe celălalt, iar asta aduce în final frustrare, gol, lipsă de sens.

Cred că nimic în lumea asta nu poate fi punct final sau gară terminală. Pentru că orice am vrea să realizăm aici pe pământ ne păstrează în planul lumii acesteia, care are început și sfârșit, pe când vocația noastră este să fim nemuritori. Să creștem la nesfârșit, să acumulăm har peste har. Sfântul Nicolae Velimirovici spunea: „să fii om este un program [de viață] mic, să fii Dumnezeu este un program adevărat”. În această logică orice nou rol pe care ni-l rânduiește Dumnezeu devine o șansă de a munci mai mult, de a sluji mai mult celorlalți. Dacă rânduiește să fiu profesor, înseamnă că sunt chemat să mă dedic mai mult tinerilor cărora le voi ține cursuri. Dacă binecuvântează să-mi întemeiez o familie, înseamnă că am șansa să investesc timp în soția și copiii pe care mi-i dăruiește, să lucrăm faptul de a fi împreună ca să ne bucurăm veșnic împreună după moarte. Totul capătă sens, dacă ținta vieții o stabilim după viața aceasta în bucuria de a fi cu Dumnezeu.